Pictorima - Costel și Leana

La râu, fermecat sub ochii de lună,
Costel și Leana
S-au prins de mână.
S-au sărutat plini de dorință,
Crezând că noaptea-i pură dulceață.
Dar visuri fiși din apa adâncă.
S-a spart tăcerea
În noaptea sfântă.
Un cor de broaște a început să cânte.
De-au rupt sărutul
Râzând pe munte.
Cântă,

Cântă, broscărime sub a nopții adâncime.
Cântă, cântă mai cu foc.
Dragostea nu stă pe loc.
Hei, cântă, cântă.
Cântă, cântă, cântă, cântă,
Cântă, cântă.
Nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai, nai,

Nai, nai, nai, nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai, nai, nai.
Costel a încremenit.
Leana lung a râs.
Sărutul lor secret s-a dus pe ascuns.
Au plecat acasă râzând cu foc,
Cu broaștele cântând în al lor loc.
Hei!
Oh,
Oh, oh, oh, oh, oh.
Nai, nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai, nai,
Nai.
Cântă, cântă,

Broscărime sub a nopții adâncime.
Cântă, cântă mai cu foc.
Dragostea nu stă pe loc.
Hei, cântă, cântă.
Cântă, cântă.
Cântă, cântă.
Nai, nai, nai, nai,
Nai, nai, nai, nai, nai, nai, nai